Cel mai frumos cadou de ziua mea
Adelaide Katerine Tarpan Fundatia Romanian Angel Appeal
Pentru mine 12 decembrie, și nu Anul Nou, e ziua în care trag linie și pregătesc rezoluțiile pentru noul an.
Mă uit în urmă și sunt recunoscătoare. Am oameni care mă iubesc și pe care îi simt aproape. Suntem sănătoși.
Apoi mă uit în față și mă prinde neliniștea.
Simt presiunea faptului că trebuie sa ajustez, să schimb niște lucruri. Să aloc acel timp pentru o cafea cu prieteni, să-mi dau un imbold să cunosc mai bine oameni care-mi sunt cumva pe aproape, poate ca sunt tare faini! Să sun, no reason, niște oameni cu care vorbesc rar. Să dau un semn că mă gândesc la ei. Să iau niște decizii. Să stau și să-mi așez gândurile astea amestecate.
Și mai e și dorul de ducă…nici nu vreau sa încep să vorbesc despre câte dune și câte fiorduri și câte trasee am în cap!
Dar altceva mă gândeam să vă spun: Am văzut săptămânile trecute niște copii. În școli din câteva sate din Prahova. Și aveau așa, o sămânță de revoltă și un chef să facă ceva cu mâinile și mintea lor, să schimbe, să încerce, să afle! Și erau supărați că nu au nici un laborator funcțional, nici un kit de chimie sau de științele naturii. Că nu fac nici o oră afară, să exploreze ghidat.
Aș vrea să le cumpăr prin Galantom copiilor un prim minilaborator de științe ale naturii pe care să îl folosească în aer liber. RAA va continua cu mai mult, cu voluntari, cu programe de educație nonformală, cu sprijin din partea unor oameni faini și vizionari.
Nu știu daca voi lua toate deciziile bune anul ce va urma, dar știu ca vom începe ceva cu acești copii. Au luminițe în priviri!
Și da, știu că mă alint cu poza de la începuturile mele în RAA, dar am găsit cutia cu albume foto și azi sunt nostalgică:)
Read the story below or recommend this campaign to your friends.
in benefit of